Gabriel Felician Croitoru – Giurgiu sub administraţie otomană (secolele XV – XIX)
Semnalăm cu nedisimulată mândrie locală apariţia unei noi cărţi despre oraşul Giurgiu, semnată de un strălucit produs al liceului „Ion Maiorescu”, Gabriel-Felician Croitoru, „Giurgiu sub administrţie otomană (sec. XV – XIX)”.
Deşi trăieşte de mulţi ani în Constanţa, Gabriel-Felician Croitoru îşi iubeşte cu abnegaţie oraşul natal despre care a scris alte două cărţi: „Giurgiu văzut de alţii”, 2009 şi „Biserica Sfânta Treime şi Cartierul Smârda din Giurgiu”, 2013, precum şi alte 70 de studii de specialitate despre porturile dunărene dintre care cel puţin 40 au ca subiect orasul Giurgiu.
Lucrarea apare la Editura Istros sub egida prestigiosului Muzeu „Carol I” al Brăilei şi beneficiază de o prefaţă semnată de Directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central Asiatice de la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, profesor universitar doctor Tasin Gemil.
Relaţiile dintre Ţările Române şi Imperiul Otoman au reprezentat teme importante ale istoriografiei româneşti, dar această monografie despre zona Giurgiu, singulară după opinia distinsului turcolog, are o importanţă aparte pentru memoria locală, fiind un punct de referinţă pentru istoriografii giurgiuveni, pentru elevii şi profesorii preocupaţi de valorile comunităţii noastre.
Cartea este structurată pe cinci capitole cu subcapitole detaliate privind: evoluţia politico-militară începând cu secolul XV, odată cu trecerea aşezării Giurgiu sub autoritate otomană (în intervalul 1415-1420) până la Tratatul de la Adrianopol 1829, structura administrativă a kaza-lei Giurgiului, viaţa economică, realităţile demografice, etnice şi religioase.
Lucrarea se încheie cu două anexe inedite în care vom regăsi pentru prima dată listaţi cadii atestaţi şi muhafâzii giurgiuveni cunoscuţi, precum şi lista reprezentanţilor domneşti în Giurgiu.
Impresionanta bibliografie consultată a permis corelarea unor evenimente şi fapte istorice, clarificându-se astfel unele controverse ale istoriografiei româneşti într-o notă de înaltă ţinută ştiinţifică.
Autorul analizează cu obiectivitate situaţia ingrată a acestei aşezări la marginea Imperiului Otoman şi în afara autorităţii Ţării Româneşti, dar cu un pronunţat caracter strategic, militar şi economic pentru servirea intereselor otomane, păstrându-şi totuşi aproape nealterat elementul etnic românesc creştin-ortodox.
În concluzie, aşa cum arată Tasin Gemil în prefaţa cărţii, „monografia Giurgiului din perioada otomană, elaborată de către Gabriel-Felician Croitoru, este o contribuţie ştiinţifică remarcabilă, o lucrare închegată, elaborată la un nivel ştiinţific corespunzător exigenţelor academice actuale, şi într-un stil elevat şi limpede”.
Camelia Filip
