{"id":42,"date":"2016-03-22T12:27:33","date_gmt":"2016-03-22T12:27:33","guid":{"rendered":"http:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/?p=42"},"modified":"2016-04-06T11:00:36","modified_gmt":"2016-04-06T11:00:36","slug":"biroul-meu-sentimentalul","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/index.php\/2016\/03\/22\/biroul-meu-sentimentalul\/","title":{"rendered":"Biroul meu, sentimentalul"},"content":{"rendered":"

\"Dan<\/a><\/p>\n

Acum vreo patru decenii, odat\u0103 cu admiterea la facultate, m-am mutat la Bucure\u015fti, \u00een casa tat\u0103lui meu. Era o cas\u0103 frumoas\u0103, la curte, situat\u0103 \u00eentre bulevardele M\u0103r\u0103\u015fe\u015fti, Cantemir \u015fi Calea \u015eerban Vod\u0103, Valerian Prescurea \u00eei zicea, la nici zece minute de mers pe jos p\u00e2n\u0103 la Pia\u0163a Unirii (pe care am apucat-o \u015fi sub denumirea de Pia\u0163a Na\u0163iunii).<\/p>\n

Camera tatei era dominat\u0103 de un birou superb, sculptat \u015fi \u00eenvelit \u00een piele, pe care, \u00eentr-o ordine de neclintit, st\u0103teau obiecte de-o rafinat\u0103 frumuse\u0163e, d\u00e2nd \u00eens\u0103, pe de alt\u0103 parte, \u015fi senza\u0163ie aparte de b\u0103rb\u0103\u0163ie: o c\u0103limar\u0103 uria\u015f\u0103, din bronz \u015fi sidef, felurite recipiente, de argint, pentru stilouri mari, tocuri vechi \u015fi pixuri de firm\u0103, primite cadou de la prietenii \u00eentor\u015fi din c\u0103l\u0103torii \u00een str\u0103in\u0103tate, ni\u015fte fotografii \u00een rame argintate, cu amici de tinere\u0163e (care i-au r\u0103mas aproape p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii sale ori a lor), \u00een mare majoritate oameni de fotbal \u2013 Valentin St\u0103nescu, Bazil Marian, Gic\u0103 Popescu, na\u015ful meu de botez, fostul pre\u015fedinte al FRF, interna\u0163ional \u015fi antrenor la CCA, \u015etefan Covaci, Gheorghe Ola, Cornel Dr\u0103gu\u015fin, Gh. Constantin, Em. Jenei, Cristian \u0162opescu \u2013 sau arti\u015fti de estrad\u0103, cei mai mul\u0163i dintre ei uita\u0163i ast\u0103zi – Sergiu Malagamba, Dorina Dr\u0103ghici, Nicu Stoenescu, Feddy Arie, Rodion Hodovanschi, Mia Braia.<\/p>\n

Deasupra biroului veghea o pendul\u0103 masiv\u0103 \u015fi sever\u0103, gl\u0103suind grav \u015fi melodios, la fiecare jum\u0103tate de or\u0103. \u00cen sertarele biroului st\u0103teau, atent or\u00e2nduite, bloc-notesuri, registre, agende \u015fi mape de coresponden\u0163\u0103. Serviciul de ceai, din por\u0163elan chinezesc, alc\u0103tuit din piese incredibil de u\u015foare \u00een compara\u0163ie cu masivitatea lor aparent\u0103, ocupa un col\u0163 anume (cel din st\u00e2nga), pe cel\u0103lalt st\u00e2nd telefonul de ebonit\u0103, cu o agend\u0103 mereu \u00eemprosp\u0103tat\u0103 al\u0103turi.<\/p>\n

Am locuit acolo vreme de patru ani \u015fi tata mi-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 lucrez, de c\u00e2te ori am\u00a0 avut nevoie, la acel birou care nu-mi transmitea \u2013 ca lui \u2013 emo\u0163ii, ci mai cur\u00e2nd m\u0103 intimida, prin sobrietate, elegan\u0163\u0103 \u015fi rigoare a pozi\u0163ion\u0103rii fiec\u0103rui obiect, oric\u00e2t de mic. Am stat deseori \u00een fa\u0163a lui, dar niciodat\u0103 n-am reu\u015fit s\u0103 realizez ceva important acolo.<\/p>\n

Via\u0163a m-a purtat, apoi, s\u0103 locuiesc prin multe case. \u00cen fiecare dintre ele mi-am propus alc\u0103tuirea unui col\u0163 dup\u0103 rigurosul model patern. Am e\u015fuat de fiecare dat\u0103. Nu m\u0103 sim\u0163eam bine a\u015fez\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 lucrez, ceva m\u0103 stingherea, parc\u0103 nici nu eram acas\u0103 la mine, ci \u00eentr-o locuin\u0163\u0103 str\u0103in\u0103, de unde m\u0103 preg\u0103team \u00een permanen\u0163\u0103 s\u0103 plec foarte repede. Indiferent de mobila aleas\u0103, de compozi\u0163ia \u00eentregii od\u0103i, birourile m-au respins, p\u00e2n\u0103 nu de mult. (Abia am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 deprind, cu mult\u0103 greutate, s\u0103 z\u0103bovesc la cel de acas\u0103; procesul de acomodare deplin\u0103 este, \u00eens\u0103, abia \u00een curs.<\/p>\n

Surpriza cea mare a ap\u0103rut atunci c\u00e2nd, brusc, m-am sim\u0163it \u00eendr\u0103gostit de biroul pe care-l am la serviciu. Redac\u0163ia \u00een care lucrez este situat\u0103 \u00eentr-o vil\u0103 cu dou\u0103 etaje, dintr-o zon\u0103 lini\u015ftit\u0103 a Bucure\u015ftilor, nu departe de casa mea. E un birou mare din cale-afar\u0103, de fapt o alc\u0103tuire \u00een care sunt dispuse trei birouri obi\u015fnuite, a\u015fezate \u00een careu \u015fi completate de dou\u0103 col\u0163are. Pe unul dintre ele se afl\u0103 calculatorul, telefonul fix, de ultim\u0103 genera\u0163ie, \u015fi o fotografie \u00eenr\u0103mat\u0103 \u00een care o am al\u0103turi pe Mirela, bucuro\u015fi de o s\u0103rb\u0103toare \u00een familie. \u00cen dreapta, pe un alt corp de mobilier, cu sertare, am mapele de h\u00e2rtii curente \u015fi \u00eenc\u0103 o fotografie din care z\u00e2mbesc Mirela \u015fi Silvana, fericite c\u0103 ultima, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een tog\u0103, absolvise Medicina clujean\u0103.<\/p>\n

Masa de lucru propriu-zis\u0103 e acoperit\u0103 de unelte de scris, a\u015fezate \u00een crea\u0163ii de sticl\u0103 \u015fi metal imaginate \u015fi lucrate de artistul sibian Ion T\u0103m\u00e2ian, de agende \u015fi varii \u00eembin\u0103ri de h\u00e2rtie.<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u015fit, cea de-a treia mas\u0103 are pe ea serviciul de ceai \u015fi termosul care, la fiecare ap\u0103sare, arunc\u0103 \u00een cana mare, galben\u0103, jetul de ap\u0103 fierbinte, de-a lungul \u00eentregii zile. Alte scrumire, care de care mai ciudate, un ceas care indic\u0103 nu doar ora, ci \u015fi temperatura \u015fi presiunea atmosferic\u0103, casetele cu c\u0103r\u0163i de vizit\u0103, agrafe \u015fi c\u00e2teva bizare \u00eenchiz\u0103tori, al\u0103turi de telefoanele mobile \u00een ve\u015fnic\u0103 a\u015fteptare.<\/p>\n

Aici, doar aici pot lucra \u00een voie. Biroul meu, sentimentalul, a adunat, \u00een or\u00e2nduirea sa, \u015fi amintirile din odaia tatei, dar \u015fi fr\u00e2nturi din ne\u00eemplinirile unei \u00eentregi vie\u0163i \u00een care mi-am tot visat s\u0103 fiu st\u0103p\u00e2nul unui loc \u00een stare s\u0103 m\u0103 \u00eendemne la crea\u0163ie, s\u0103-mi stimuleze pofta de munc\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103 mereu binevoitor.<\/p>\n

Mi se-nt\u00e2mpl\u0103, aici, numai lucruri pl\u0103cute \u00een ultima perioad\u0103. N-am dorit \u015fi nici n-a\u015f fi putut, de-at\u00e2ta drag, s\u0103-l p\u0103r\u0103sesc \u00een momentul \u00een care am fost numit redactor \u015fef \u015fi mi s-a oferit o alt\u0103 \u00eenc\u0103pere \u015fi un alt birou – mai aproape, mi s-a sugerat, de preten\u0163iile unui conduc\u0103tor de institu\u0163ie. Am r\u0103mas \u00een fostul meu birou, singurul privilegiu al func\u0163iei fiind accesul pe un balcon, \u00eenchis \u015fi \u00eenc\u0103lzit, unde, \u00een jurul unei mese de \u015fedin\u0163\u0103, m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc, zilnic aproape, cu apropia\u0163ii colaboratori, la un ceai verde \u015fi o \u0163igar\u0103 de foi.<\/p>\n

Pot citi aici, ceea ce este absolut minunat. Am terminat, deun\u0103zi, \u201eJurnalul unui b\u0103tr\u00e2n nebun\u201d, ultima carte a unui rafinat scriitor japonez de imens\u0103 notorietate, Junichiro Tanizaki, scris\u0103 cu senin\u0103tate la ad\u00e2nc\u0103 senectute, atunci c\u00e2nd moartea era mai mult dec\u00e2t o posibilitate, chiar dac\u0103 foarte apropait\u0103. Roman al unei lucidit\u0103\u0163i cutremur\u0103toare, dar \u015fi al spaimei \u015fi al unei ultime iubiri ascunse.<\/p>\n

Tot aici \u00eemi ascult ultimele CD-uri, cu muzic\u0103 ruseasc\u0103 ori cu concertele de virtuozitate, pentru pian \u015fi orchestr\u0103, ale lui Telemann, citesc ziarele ap\u0103rute \u00een toate col\u0163urile \u0163\u0103rii \u015fi scriu ori \u00eemi organizez c\u0103r\u0163ile deja a\u015fternute.<\/p>\n

N-am crezut niciodat\u0103 c\u0103 un birou care \u0163i-e drag poate \u00eensemna at\u00e2t pentru un om. Mi se pare acum at\u00e2t de important, \u00eenc\u00e2t parc\u0103 m-a transformat \u015fi continu\u0103 s\u0103 o fac\u0103, clip\u0103 de clip\u0103. Orice hot\u0103r\u00e2re pe care o iau aici, \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte, se preschimb\u0103, pe loc, \u00een f\u0103ptuire temeinic\u0103, de neab\u0103tut. Re\u0163in perfect tot ceea ce-mi propun, m\u0103 bucur de fiecare izb\u00e2nd\u0103 pe care cred c\u0103 am \u00eenregistrat-o \u015fi, c\u00e2nd plec spre cas\u0103, nu uit niciodat\u0103 s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2i cu o c\u00e2rp\u0103 moale, dezmierd\u00e2ndu-l aproape, dornic s\u0103-l reg\u0103sesc a doua zi ca pe-un prieten ce mi-a deslu\u015fit, \u00een fine, sensurile lumii.<\/p>\n

\u00cen aceste condi\u0163ii, acas\u0103 doar m\u0103 alint. Citesc \u015fi aici, mai\u00a0 ascult muzic\u0103 \u015fi v\u0103d filme (atent selec\u0163ionate, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu-mi spun\u00a0 niciodat\u0103, dup\u0103 vreunul dintre ele, c\u0103 mi-am irosit vremea).<\/p>\n

Uneori, \u00een c\u00e2te-un ad\u00e2nc de noapte, c\u00e2nd Radio Romantic susur\u0103, cum o va face p\u00e2n\u0103-n zori, rev\u0103d biroul tatei, pe care l-am refuzat atunci c\u00e2nd mi-a fost oferit \u00een dar, \u015fi m\u0103-ntreb dac\u0103 acum, c\u00e2nd am v\u00e2rsta pe care o avea el atunci, mi-ar fi drag s\u0103-l am \u00een odaie. Atunci adorm, cuprins de un sentiment pe care cu greu l-a\u015f putea aduce \u00een cuvinte: umbrele, oric\u00e2t de iubite, au, totu\u015fi, un parfum \u00een care n-ai cum te reg\u0103si. Doar propria-\u0163i construc\u0163ie poate conta.<\/p>\n

P.S. Am reg\u0103sit aceste r\u00e2nduri, scrise \u00een prim\u0103vara anului 2007.<\/p>\n

\"Share<\/a>