{"id":358,"date":"2016-09-27T12:31:23","date_gmt":"2016-09-27T12:31:23","guid":{"rendered":"http:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/?p=358"},"modified":"2016-09-27T12:31:23","modified_gmt":"2016-09-27T12:31:23","slug":"timp-nauc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/index.php\/2016\/09\/27\/timp-nauc\/","title":{"rendered":"Timp n\u0103uc"},"content":{"rendered":"

\"Dan-Mucenic\"<\/a><\/p>\n

N-am reu\u0219it p\u00e2n\u0103 acum, \u00een acest an, s\u0103 ajung \u00een draga-mi \u00eemprejmuire din Izvoru. Am aflat de la vecinul Vasile, albinarul, c\u0103 au pogor\u00e2t n\u0103me\u021bi de poveste pe-acolo, c\u0103 a fost \u00eenchis drumul, de-au r\u0103mas oamenii f\u0103r\u0103 p\u00e2ine \u0219i \u021big\u0103ri, iar el \u0219i-a v\u0103zut stupii cufunda\u021bi cu totul \u00een \u00a0om\u0103t, iar privind la bradul \u00eenalt din mijlocul cur\u021bii mele, se vedea \u0219i sim\u021bea ca la munte, \u00een fiecare diminea\u021b\u0103.<\/p>\n

Estimp, am rev\u0103zut pentru c\u00e2teva zile Fran\u021ba, tot semea\u021b\u0103 \u0219i elegant\u0103, m\u00e2ndr\u0103 \u0219i cuceritoare. \u00centors acas\u0103 m-am trezit, brusc \u0219i brutal, c\u0103zut \u00een ceea ce doresc s\u0103 sugerez prin chiar titlul acestor r\u00e2nduri \u2013 \u00eentr-un timp n\u0103uc. Bucure\u0219tii, c\u0103l\u0103ri\u021bi de ninsori, au sfr\u0219it prin a fi \u00a0asedia\u021bi de imense \u0219i hidoase mald\u0103re de z\u0103pad\u0103 neagr\u0103, cum p\u00e2n\u0103 acum n-am v\u0103zut. Natura, obiectele, oamenii \u2013 mai ales ei, oamenii \u2013 m-au \u00eent\u00e2mpinat cu un aer descurajat, deprimant pentru privitor. Locuitorii marelui ora\u0219 orbec\u0103ie prin b\u0103l\u021bi, p\u00e2r\u00e2uri rostogolind n\u0103mol se scurg de pretutindeni, iar trec\u0103torii sunt moroc\u0103no\u0219i, c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i \u00eenjur\u0103turile cele mai amare cu figuri neguroase.<\/p>\n

Timpu-i n\u0103uc de oriunde \u0219i \u00eencotro te-ai uita. \u00cel privesc dinspre anii devenirii mele, dintr-un trecut mai \u00eendep\u0103rtat, \u00eens\u0103 \u0219i de mai ieri, \u00eei scrutez posibila derulare, pornind de la realitatea prezentului imediat, \u0219i-l \u00eentrev\u0103d, adesea, sporindu-\u0219i n\u0103uceala. M\u0103 mai uit la el \u0219i din perspectiva pasiunilor de-o via\u021b\u0103, ce mi-au jalonat existen\u021ba \u0219i i-au dat consisten\u021b\u0103: lectura, munca la catedr\u0103 \u0219i, cu deosebire, gazet\u0103ria. Simt, f\u0103r\u0103 voie, g\u00e2ndind la toate acestea, \u00a0crispare \u0219i m\u0103 \u00eencearc\u0103 presentimente sumbre.<\/p>\n

\u0218coala – cea mai \u00eensemnat\u0103 institu\u021bie a neamului, a\u0219a cum m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nez \u0219i ast\u0103zi s-o consider \u2013 este doar o ruin\u0103 sumbr\u0103, abandonat\u0103 cu dispre\u021b pe un teren aproape viran, mustind de mediocritate \u0219i suveran\u0103 suficien\u021b\u0103, dar promi\u021b\u00e2ndu-i-se, tot mereu, renovarea, de\u0219i pentru asta nu s-a putut dovedi c\u0103 dispunem de arhitec\u021bi, de constructori \u0219i de bani pentru materiale. Profesorii (cu o tot mai aproximativ\u0103 preg\u0103tire de specialitate, cump\u0103rat\u0103 f\u0103r\u0103 efort de la distan\u021be uria\u0219e de amfiteatrele unde \u2013 poate \u2013 ar fi fost de aflat adev\u0103ra\u021bii magi\u0219tri, f\u0103r\u0103 elementare no\u021biuni \u0219i deprinderi pedagogice, f\u0103r\u0103 drag sau g\u00e2nd bun fa\u021b\u0103 de poten\u021bialii discipoli, dar \u0219i tot mai batjocoritor pl\u0103ti\u021bi) predau doar lec\u021bia protestelor sindicale \u0219i seminarizeaz\u0103 propriile frustr\u0103ri. Elevii abia de-\u0219i mai afl\u0103 timp, f\u0103r\u0103 pic de chef sau r\u00e2vn\u0103, printre zumzetele bulevardelor \u0219i chemarea manelelor, s\u0103 trec\u0103-n treac\u0103t, fluier\u00e2nd a pagub\u0103 \u0219i indiferen\u021b\u0103, prin clasele neprietenoase, revenind de acolo \u00een uniformele lor de cartier \u0219i, \u00een presupusele ghiozdane, cu ceva muzic\u0103 sau filme pe gustul lor, cu adresa unui club \u00eenc\u0103 neb\u0103tut, cu un nou num\u0103r de telefon al unei fete mereu dornice de \u0219otii \u0219i, eventual, cu c\u00e2teva fire de iarb\u0103. \u00cen fine, bunicii (\u00eengrijora\u021bi de cre\u0219terea pre\u021bului alimentelor \u0219i al \u00eentre\u021binerii, conduc\u00e2nd la o fireasc\u0103 sc\u0103dere a speran\u021bei de via\u021b\u0103) \u0219i p\u0103rin\u021bii (preocupa\u021bi, la r\u00e2ndu-le, de sc\u0103derea constant\u0103 a veniturilor, de amenin\u021barea tot mai agresiv\u0103 a \u0219omajului sau de n\u0103ruirea peste noapte a micilor afaceri \u00eencropite cu trud\u0103) sunt tot mai pu\u021bin interesa\u021bi de progresul intelectual al celor care le vor urma, de aptitudinile ori de a\u0219tept\u0103rile acestora, atunci c\u00e2nd \u0219tiu bine c\u0103, \u00eentr-un timp n\u0103uc, nu prea mai au ce a\u0219tepta.<\/p>\n

Presa \u00eemi apare, dup\u0103 mai bine de patru decenii \u00eencheiate \u00een care m-am devotat ei, sleit\u0103 de pasiune, de vigoare, de rigoare \u0219i de bun\u0103 credin\u021b\u0103. Ziarele \u0219i agen\u021biile de \u0219tiri se \u00eenchid cu rapiditate, \u00eenlocuite de palide copii on-line, iar profesia de jurnalist \u00eens\u0103\u0219i tinde s\u0103 fie privit\u0103 drept una ru\u0219inoas\u0103, mai apropiat\u0103 de prostitu\u021bie dec\u00e2t, a\u0219a cum at\u00e2\u021bia au visat, de meseria de scriitor. Tinerii gazetari nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 se arate drept oglinzi fidele ale studiilor urmate, evident precare, dar \u0219i a tot mai pu\u021binilor ani de acas\u0103. Se ofer\u0103, pe pu\u021bini argin\u021bi \u0219i f\u0103r\u0103 vreo speran\u021b\u0103 de glorie, unor v\u00e2nz\u0103tori de \u00een\u0103lbitoare pe care ace\u0219tia le ofer\u0103 regilor de o clip\u0103, tot mai lipsi\u021bi de vestimenta\u021bia minimei decen\u021be.<\/p>\n

A mai r\u0103mas lectura, niciodat\u0103 dezam\u0103gitoare. Se public\u0103 mult pentru pu\u021bini, din pricina pre\u021burilor prohibitive (cu excep\u021bia volumelor ap\u0103rute \u00eempreun\u0103 cu unele ziare, dar ele sunt destinate celor care \u00ee\u0219i ordoneaz\u0103 abia acum primele rafturi cu c\u0103r\u021bi). Biblotecile publice \u0219i cele \u0219colare, pe care de dispari\u021bie, au devenit doar biete depozite de maculatur\u0103 uitate de vreme, con\u021bin\u00e2nd inutile vrafuri de terfeloage, resping\u0103toare de cum le prive\u0219ti sau le sim\u021bi izul.<\/p>\n

Un timp a fost \u00eenlocuit cu altul (fie acesta chiar \u0219i n\u0103uc), conform legilor implacabile ale istoriei. Eventualele compara\u021bii \u00eentre ieri \u0219i azi nu-\u0219i afl\u0103 rostul, atunci c\u00e2nd totul este ce este, \u0219i numai a\u0219a, necum altfel. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u0219te, sunt doar un om sub vremuri, ca at\u00e2\u021bia al\u021bii, c\u0103rora nu le st\u0103 \u00een putere (poate c\u0103 nici \u00een vrere) schimbarea cursului celor ce se petrec sub ochii lor.<\/p>\n

Asta nu m\u0103 \u00eempiedic\u0103 s\u0103 nu-mi amintesc adesea, cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 \u0219i emo\u021bie, de dasc\u0103lii \u0219i oamenii de cultur\u0103 care mi-au marcat existen\u021ba, devenirea spiritual\u0103, formarea profesional\u0103 sau deciziile importante pe care le-am avut de luat \u00een via\u021b\u0103. Rememorez bucuria cu care, \u00eenc\u0103 din primul an de liceu, a\u0219teptam apari\u021bia revistelor de cultur\u0103, pe care le citeam, atunci, de la primul la ultimul r\u00e2nd. \u021ain minte vibra\u021bia de fericire \u0219i speran\u021b\u0103 cu care intram \u00een libr\u0103rii sau biblioteci, \u0219tiind dinainte c\u0103 voi g\u0103si acolo ceea ce aveam de g\u0103sit. \u00cemi aduc aminte \u0219i de redac\u021biile publica\u021biilor prin care am trecut, pline de scriitori \u0219i gazetari cunoscu\u021bi, gata s\u0103 dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor tinerilor recomanda\u021bi de talent \u0219i pasiune.<\/p>\n

Poate c\u0103 v\u00e2rsta mi-a strecurat, \u00een felul de-a privi jur\u00eemprejurul, c\u00e2teva pic\u0103turi de mizantropie. Cu toate astea, cert este c\u0103 r\u0103m\u00e2n un om al prezentului, chiar dac\u0103 sunt obligat, asum\u00e2ndu-mi aceast\u0103 condi\u021bie, s\u0103-mi pl\u0103tesc f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere impozitul mereu mai mare pe dezam\u0103gire \u0219i dob\u00e2nda, crescut\u0103 cu fiecare zi, pe lipsa de speran\u021b\u0103.<\/p>\n

Dar a\u0219a g\u00e2ndesc doar \u00een momentele, tot mai numeroase, \u00een care m\u0103 simt deprimat, \u00een aparen\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 motiv (sau poate din prea multe \u0219i amestecate pricini). Altfel, \u0219tiu c\u0103 va izbucni cur\u00e2nd prim\u0103vara \u0219i c\u0103 via\u021ba mea, de\u00eendat\u0103 ce voi ajunge s\u0103 respir aerul de la Izvoru, se va umple de speran\u021b\u0103 real\u0103, de frumos, chiar dac\u0103 va fi vorba doar de orizontul pe care mi-l ofer\u0103 lacurile din preajm\u0103 sau p\u0103durea de s\u0103lc\u00e2mi ce m\u0103rgine\u0219te satul meu din Vla\u0219ca de p\u0103m\u00e2nturile Teleormanului vecin.<\/p>\n

Dan Alexandru Mucenic<\/strong><\/p>\n

\"Share<\/a>