{"id":420,"date":"2017-03-12T08:49:48","date_gmt":"2017-03-12T08:49:48","guid":{"rendered":"http:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/?p=420"},"modified":"2017-03-12T08:52:42","modified_gmt":"2017-03-12T08:52:42","slug":"arta-banalizarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/index.php\/2017\/03\/12\/arta-banalizarii\/","title":{"rendered":"Arta banaliz\u0103rii"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\u201eJocul vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii \u00een de\u015fertul de cenu\u015f\u0103\u201d se intitula, baroc, una dintre piesele lui Horia Lovinescu. A tr\u0103i \u015fi a disp\u0103rea \u00een cenu\u015fiu. A fi ca \u015fi cum n-ai fi. \u00cempliniri \u015fi speran\u0163e sure. Comoda \u00eemp\u0103care cu tine \u015fi cu mediul \u00een care \u0163i-e dat s\u0103 exi\u015fti. O trecere ce\u0163oas\u0103 prin lume, f\u0103r\u0103 un minimum de halou. Indiferen\u0163\u0103, \u00eemp\u0103care, blazare, aplatizare. F\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi\u00a0 dea seama, pu\u0163ini sunt cei care s\u0103 nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 soarta mistre\u0163ilor \u00een\u0163\u0103rcui\u0163i de la Balc, unde glontele n-a fost dec\u00e2t \u00eemplinirea unui destin firesc, a\u015fteptat, preg\u0103tit, chiar dac\u0103 nu neap\u0103rat dorit.<\/p>\n

Banalizarea, c\u00e2t pentru o-ntreag\u0103 vie\u0163uire, a sinelui \u015fi-a jur \u00eemprejurului e o art\u0103. Practicat\u0103 cu \u00eend\u0103r\u0103tnicie, silnic \u015fi zilnic.<\/p>\n

Fascinant, atr\u0103g\u00e2nd magnetic \u015fi azi, ca se zeci de ani, este col\u0163ul microbi\u015ftilor, tablagiilor \u015fi \u015fahi\u015ftilor din Ci\u015fmigiu. Rumoare \u015fi tensiune aparent\u0103. Discu\u0163ii aprinse din te miri ce. \u00cemp\u0103c\u0103ri imediate. Zorn\u0103itul zarurilor \u015fi zumzetul chibi\u0163ilor care \u00eentrev\u0103d remiz\u0103 \u00eentr-o situa\u0163ie disperat\u0103 pentru unul dintre combatan\u0163i.<\/p>\n

O oaz\u0103 a desc\u0103rc\u0103rii nervoase \u015fi a deconect\u0103rii, ai zice. Po\u0163i intra oric\u00e2nd \u00een vorb\u0103, po\u0163i spune absolut tot ce-\u0163i trece prin minte. Po\u0163i fabula la nesf\u00e2r\u015fit. Nimeni nu te cunoa\u015fte, dar toat\u0103 lumea te crede. Ai impresia c\u0103 e\u015fti buricul p\u0103m\u00e2ntului. \u00cen fine, te ascult\u0103 cineva! Ba chiar \u00ee\u0163i replic\u0103. E\u015fti important. \u0163i se c\u00e2nt\u0103resc opiniile. \u0162i se d\u0103, uneori, dreptate. Ba chiar e\u015fti solicitat s\u0103 arbitrezi o disput\u0103, \u00eembr\u0103c\u00e2nd, pentru c\u00e2teva clipe, pielea imperial\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleapt\u0103 a lui Solomon.<\/p>\n

\u00ce\u0163i prie\u015fte analgezicul. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd redevii singur. Tern ca tot ce te \u00eenconjoar\u0103. Atunci ur\u0103\u015fti \u00eenser\u0103rile \u015fi mai ales noaptea, care nici cu vreun co\u015fmar nu te mai d\u0103ruie. Iar toate dimine\u0163ile \u015fi toate trezirile \u00ee\u0163i apar pr\u0103foase.<\/p>\n

Nu ne na\u015ftem ca in\u015fi banali. Copii find, suntem chiar interesan\u0163i, prin inconstan\u0163\u0103, iresponsabilitate \u015fi nonconformism. Maturii fac pe dracu-n patru s\u0103 ne aduc\u0103 la numitorul comun. Ne zbatem bine \u015fi sc\u0103p\u0103m o dat\u0103. \u015ei \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Vine apoi r\u00e2ndul \u015fcolii s\u0103 \u00eencerce a ne uniformiza. Reu\u015fita e, pentru \u00eenceput, relativ\u0103. Dar omogenizarea se prefigureaz\u0103. \u015ei se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte atunci c\u00e2nd \u00eencepem s\u0103 juc\u0103m un rol social \u015fi ni se atribuie un statut. Devenim ni\u015fte molecule disciplinate, urm\u00e2nd, clip\u0103 de clip\u0103, trasee dinainte \u015fi precis stabilite. Ne opaciz\u0103m treptat, lucru care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi cu orizontul nostru. Mai tent\u0103m, arareori, c\u00e2te o zv\u00e2cnire \u2013 din iubire sau din \u00eempov\u0103rarea cu vreo dram\u0103. Ne revenim \u015fi continu\u0103m a ne b\u0103t\u0103tori c\u0103rarea.<\/p>\n

Cauza cea mare este teama de pericol. Blestematul instinct de conservare. Ne ferim \u00een permanen\u0163\u0103 de tot ceea ce credem c\u0103 ne-ar putea produce r\u0103u, c\u0103 ne-ar modifica ori ne-ar abate de la traseul nostru somnambulic.<\/p>\n

Urm\u0103m \u015fcoli. \u00cencepem \u015fi apoi consolid\u0103m cariere, ne c\u0103s\u0103torim, facem copii, devenim bunici \u2013 dup\u0103 tipicul dintotdeauna. Avem \u00eent\u00e2i preferin\u0163e, apoi fixa\u0163ii, pe care ne am\u0103gim s\u0103 le numim \u2013 mai bl\u00e2nd \u2013 tabieturi. Ne plac doar anumite culori, ascult\u0103m acela\u015fi gen de muzic\u0103, ne obi\u015fnuim cu o b\u0103utur\u0103 \u015fi cu o marc\u0103 de \u0163igar\u0103, prefer\u0103m o anumit\u0103 literatur\u0103, alegem acela\u015fi drum \u00eenspre \u015fi dinspre cas\u0103.<\/p>\n

Totul e f\u0103cut cu minu\u0163ie, atent organizat \u00een timp. Speran\u0163a noastr\u0103 nerostit\u0103 este s\u0103 devenim prizonieri absen\u0163i, deci perfec\u0163i. Orice devia\u0163ie se transform\u0103 \u00een sentiment, m\u0103car difuz, de vinov\u0103\u0163ie. Veghem la asta, fiecare \u00een parte \u015fi societatea laolalt\u0103. De aici \u015fi p\u00e2n\u0103 la banalizarea deplin\u0103 e doar un pas. Pe care, cu voluptate, abia a\u015ftept\u0103m s\u0103-l facem.<\/p>\n

Banalitatea are legile ei, pe care noi ne min\u0163im c\u0103 le-am fi inventat singuri, de\u015fi le copiem cu \u00eend\u00e2rjire, chiar involuntar, \u00eenc\u0103 din pruncie. Prima \u015fi cea mai de seam\u0103 este regula lui \u201ea\u015fa trebuie, a\u015fa se cade, a\u015fa se cuvine\u201d. Intrarea \u00een matricea (auto)impus\u0103 se face mai repede sau mai greoi, \u00een func\u0163ie de for\u0163a adaptativ\u0103, de temperament \u015fi de combustia cultural\u0103. Doar ne na\u015ftem dup\u0103 un anumit tipic \u015fi murim dup\u0103 un altul.(Dac\u0103 e s\u0103-i credem pe cinici, moartea ar fi cel mai de seam\u0103 din ce ni s-a l\u0103sat, de aceea tot am\u00e2n\u0103m \u00eent\u00e2lnirea cu el, l\u0103s\u00e2ndu-l la urm\u0103.<\/p>\n

G\u00e2ndind \u015fi scriind toate acestea, dar r\u00e2vnind cu bucurie vicioas\u0103 la contrariul lor, ajungi s\u0103 \u00een\u0163elegi de ce nu po\u0163i fi iubit \u00eendeajuns \u2013 sau dac\u0103 se-nt\u00e2mpl\u0103 a fi altfel, minunea \u0163ine de unicitate. Pentru c\u0103 tulburi. Pentru c\u0103 disturbi. Pentru c\u0103 vrei s\u0103 \u00eenlocuie\u015fti, m\u0103car \u00een g\u00e2nd, setea de echilibru stabil a celorlal\u0163i cu \u015focanta \u015fi pernicioasa instabilitate. Dore\u015fti, altfel zis, s\u0103 \u00eentemeiezi nestatornicia \u2013 de spirit, s\u0103 zicem \u2013 ca lege a firii. S\u0103 crezi \u00een bucuriile, fie \u015fi t\u00e2mpe, ale jocului cu vorbele \u015fi cu ideile, \u00een tr\u0103irile fruste, \u00een frumuse\u0163ea f\u0103r\u0103 chip dinainte tocmit a originalit\u0103\u0163ii de privire, de interpretare. \u00ce\u0163i dictezi singur reguli \u015fi tot singur le-ncalci spre a izvodi altele. Vorbe\u015fti, sim\u0163i \u015fi ac\u0163ionezi, deseori, ca nelumea. Banalul, prea obi\u015fnuitul e \u015fleamp\u0103t, \u00ee\u0163i zici, bolnav de intoxicarea cu eternele cutume. Treci sur\u00e2z\u0103tor printre sudalmele \u015fi palmele pe care \u0163i le aplic\u0103, \u00eencrunta\u0163i, contemporanii b\u0103\u0163o\u015fi \u015fi ajungi la banalitatea dintotdeauna r\u00e2vnit\u0103. Printre zgaibe \u015fi cucuie \u00ee\u0163i z\u0103re\u015fti \u00een oglind\u0103 ochii privind spre departe, a\u015fa cum \u015fi al\u0163i ochi, din preajm\u0103-\u0163i, \u0163intesc spre niciunde.<\/p>\n

Banalizarea e triumful uman al iner\u0163iei fizice. Monotonia e bucuria asumat\u0103 a vie\u0163ii. Lini\u015ftitoare. Securizatoare. Lipsit\u0103 de reac\u0163ie, mai ales de cea de revolt\u0103. Lipsa \u00eensu\u015firilor ca \u00eensu\u015fire primordial\u0103. R\u00e2sul \u00een cor \u015fi pl\u00e2nsul de unul singur, ca singure deful\u0103ri. Idealul este incorporarea, alinierea, p\u0103strarea \u00een interiorul grani\u0163elor prestabilite. E at\u00e2ta lini\u015fte acolo!<\/p>\n

O singur\u0103 armur\u0103 e rezistent\u0103 \u00een fa\u0163a ruginei banaliz\u0103rii: arta. Unica \u00een stare s\u0103 se sustrag\u0103 \u015fi s\u0103 se opun\u0103 cenu\u015fiului atotst\u0103p\u00e2nitor. Arta ca asumare a unei diversit\u0103\u0163i cotropitoare \u015fi \u00eendemn de a recrea. Tot ce \u0163ine de art\u0103 \u00ee\u0163i apar\\ine, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, ca \u015fi autorului \u2013 cunoscut sau nu. Din acel moment ri\u015fti s\u0103 devii, \u015fi s\u0103 fii tratat ca atare, nociv alinia\u0163ilor \u00eentru mediocritate lustruit\u0103. \u201eNocivul novice e viciu civil\u201d, zicea poetul tulburent Ion Nicolescu. Al\u0163ii \u2013 at\u00e2\u0163ia \u2013 au rostit groz\u0103vii \u00eenc\u0103 \u015fi mai mari. O eroin\u0103 a Ameliei Nothomb a citit, altfel de fiecare dat\u0103, de 64 de ori, \u201eM\u0103n\u0103stirea din Parma\u201d. Arta fiind inepuizabil\u0103 \u015fi niciodat\u0103 suficient\u0103 sie\u015fi.<\/p>\n

Vie\u0163uirea \u00eentr-un mediu banalizant, banalizeaz\u0103 \u00een surplus. A\u015fa c\u0103-mi oblojesc, distrat, zgaibele \u015fi cucuiele, deschid ultimul roman al lui Umberto Eco, publicat de cur\u00e2nd \u00een Italia, \u015fi privesc la ferestrele oarbe ale casei m\u0103runte a vecinului. \u015etiu bine c\u0103 la Bucure\u015fti ninge, la Paris plou\u0103, iar la Cairo e prim\u0103vara-n toi.<\/p>\n

C\u00e2nd mintea-\u0163i devine roz\u0103 a v\u00e2nturilor, \u00ee\u0163i spui c\u0103 \u00eentre Aleiul giurgiuvean \u015fi gr\u0103dinile Semiramidei numai pro\u015ftii pot g\u0103si vreo diferen\u0163\u0103 substan\u0163ial\u0103. Iar g\u00e2ndul se alint\u0103, se r\u0103sfa\u0163\u0103 \u00een opiul inevitabilei topiri \u00een lumea cea mare.<\/p>\n

DAN ALEXANDRU MUCENIC<\/strong><\/p>\n

\"Share<\/a>