{"id":51,"date":"2016-03-24T08:20:05","date_gmt":"2016-03-24T08:20:05","guid":{"rendered":"http:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/?p=51"},"modified":"2016-04-06T11:00:21","modified_gmt":"2016-04-06T11:00:21","slug":"supravietuirea-prin-cuvant","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bjgiurgiu.ro\/site\/index.php\/2016\/03\/24\/supravietuirea-prin-cuvant\/","title":{"rendered":"SUPRAVIE\u0162UIREA PRIN CUV\u00c2NT"},"content":{"rendered":"

\"Dan-Mucenic\"<\/a><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nez a-mi cerceta, clip\u0103 de clip\u0103, g\u00e2ndurile \u015fi tr\u0103irile. M\u0103 iluzionez cu credin\u0163a de-a fi mereu eu \u00eensumi. De-a nu ceda ingerin\u0163elor momentului. De-a exista \u00eentocmai cum sunt.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Greu de c\u0103zut de acord cu tine. \u015ei \u00eenc\u0103 mai greu s\u0103 a\u015fezi \u00een traista tr\u0103irii secunda etern trec\u0103toare.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Am traversat c\u0103r\u0163i \u015fi destine livre\u015fti. Am vie\u0163uit cu \u00eend\u0103r\u0103dnicie mai bine de o jum\u0103tate de veac. Mi-e dor, adesea, de cel care am fost \u015fi \u00eel a\u015ftept, cu \u00eencordat\u0103 speran\u0163\u0103, pe cel care voi fi. Pot, \u00eenc\u0103, s\u0103 iubesc. \u015ei \u00eenc\u0103 pot dovedi asta celei \u015fi celor care se \u00eendreapt\u0103 spre aceast\u0103 iubire. Calm\u0103 ca un asfin\u0163it. Ca o a\u015fezare-a serii peste lucruri.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015etiu bine c\u0103 a trecut de zenit ceasul timpului meu. Sesizez c\u0103 ad\u00e2ncimea e mai presus de revela\u0163ie. C\u0103 am\u0103nuntele de fiecare zi se estompeaz\u0103 atunci c\u00e2nd e rostuit \u00eentregul. O important\u0103 parte a mea e-n disolu\u0163ie, alta se hr\u0103ne\u015fte \u00eenc\u0103 din himere.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Scriu din dor de supravie\u0163uire prin cuv\u00e2nt. M\u0103 n\u0103v\u0103le\u015fte nebunia \u00eentoarcerii \u00een mine. Cred c\u0103 mai am destule de scos la iveal\u0103. M\u0103 simt \u00eenc\u0103lecat de vorbe \u015fi idei. Sau m\u0103 simt carte-ntr-o bibliotec\u0103 p\u0103strat\u0103 f\u0103r\u0103 \u015ftire de-aun orb nebun.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 E bizar: cu c\u00e2t m\u0103 uit mai atent la mine, cu at\u00e2t m\u0103 v\u0103d mai dependent de slova tip\u0103rit\u0103, ca o liter\u0103-ntr-o carte de care viitorimea se va uimi.\u00a0 <\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu v\u0103 mira\u0163i! \u00cencerc, pe scurt, s\u0103 v\u0103 explic.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Doamnelor \u015fi domnilor,<\/p>\n

tr\u0103im \u00eentr-un spectacol de nimeni luat \u00een seam\u0103. C\u0103 Shakespeare ne-a tras de m\u00e2nec\u0103 s\u0103 pricepem asta e lipsit de relevan\u0163\u0103. Scena vie\u0163ii, voia el s\u0103 spun\u0103, nu se cade a fi privit\u0103 ca prispa de-acas\u0103, ci ca nevoie de exhibare. Devenim erudi\u0163i f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim carte \u015fi scriitori f\u0103r\u0103 idee de punctua\u0163ie.<\/p>\n

Am fost mereu sever cu mine. F\u0103r\u0103 \u00eencr\u00e2ncenare, dar \u00eentotdeauna dominator de nuan\u0163e. Am dorit s\u0103 scriu ce vreau. \u015ei, uneori, am reu\u015fit. C\u00e2t? Cum? V\u0103 las s\u0103 judeca\u0163i singuri, citind paranteza ce urmeaz\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

(Au trecut deja peste 40 de ani de c\u00e2nd am publicat primul reportaj, Nu-mi amintesc nici titlul, nici subiectul. Sunt, a\u015fadar, un reporter b\u0103tr\u00e2n, care \u015fi-a dorit de c\u00e2nd se \u015ftie s\u0103 fie exact asta: reporter.<\/p>\n

Poate c-a \u00een\u0163eles, dintru \u00eenceput, c\u0103 talentul \u015fi for\u0163a imaginativ\u0103 nu-i puteau permite mai mult, dec\u00e2t cu riscul de-a se autoiluziona, alunec\u00e2nd \u00een ridicol, sau de a contrui un edificiu fic\u0163ional de prea pu\u0163ini vizitat \u2013 \u015fi atunci, cu interes de circumstan\u0163\u0103 \u2013, dar de nimeni cercetat cu real \u015fi profitabil interes.<\/p>\n

Sau, la fel de probabil, s-a sim\u0163it ne\u00eenstare de-a naviga prin str\u00e2mtorile cu \u0163\u0103rmuri \u00een\u015fel\u0103toare croite \u00eentre propria credin\u0163\u0103 \u015fi rostirea oficial\u0103.<\/p>\n

Ori o fi fost chiar ceva mai ambi\u0163ios, ajung\u00e2nd a-\u015fi spune acum, prelu\u00e2ndu-l pe Mario Vargas Llosa: credeam c\u0103 jurnalismu era un mod de a-mi exercita voca\u0163ia literar\u0103, care \u00eemi oferea, \u00een plus, un salariu pentru a putea tr\u0103i.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>Exist\u0103 chiar \u015fi posibilitatea ca, dintr-un orgoliu bine disimulat, s\u0103 fi preluat modul de-a g\u00e2ndi al concitadinului Ion Vinea \u015fi, pref\u0103c\u00e2ndu-se a face un jurnalism sp\u0103\u015fit, s\u0103-\u015fi fi spus mereu, f\u0103c\u00e2nd din asta crez literar: un articol, urm\u00e2nd destinul exemplarului de ziar \u00een care a ap\u0103rut, tr\u0103ie\u015fte via\u0163a foarte trec\u0103toare a unui fluture, dar tocmai de aceea i se cere mai mult\u0103 culoare \u015fi str\u0103lucire, mai mult suflet \u015fi armonie, mai mult\u0103 fantezie \u015fi spirit dec\u00e2t unei c\u0103r\u0163i, dintre ale c\u0103rei scoar\u0163e, ca dintr-un sicriu, ies uneori, mult\u0103 vreme dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntare, stafiile autorilor \u015fi cu umbra lor acoper\u0103 cugetarea vie a celor ce se zbat \u00eenc\u0103 \u00een \u00eenveli\u015ful timpului.<\/em><\/p>\n

Nu-mi sf\u00e2\u015f\u00e2i, \u00eens\u0103, amintirea spre a stabili, retroactiv, ce resorturi m-au \u00eendemnat spre a nu ie\u015fi, dec\u00e2t arareori, din pielea de reporter \u2013 veritabil<\/em><\/strong>, asta am crezut \u00eentotdeauna, f\u0103r\u0103 fals\u0103 modestie \u2013, de c\u0103uza\u015f al clipei, plin de credin\u0163a c\u0103 perla frumoasei rostiri \u015fi a t\u00e2lcurilor ad\u00e2nci se poate afla \u00een oricare dintre scoicile pe care \u0163i le ofer\u0103, zv\u00e2rlite la \u00eent\u00e2mplare, nisipul cotidianului.<\/p>\n

Cert este c\u0103 am preferat, cred \u015fi ast\u0103zi c\u0103 a fost o op\u0163iune pe deplin con\u015ftient\u0103, s\u0103 mint \u00een interiorul canonului admis (cu gra\u0163ie, farmec lingvistic \u015fi har constructiv<\/em>, cum \u00eemi spunea George Iva\u015fcu, citindu-mi textele pe care mi le publica \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, dar \u015fi cele risipite prin \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, \u201eFlac\u0103ra\u201d, \u201eTribuna\u201d…sau prin c\u0103r\u0163ile pe care le-am scos ori antologiile \u00een care am ap\u0103rut) \u015fi s\u0103 p\u0103strez pentru mine \u015fi apropia\u0163ii vremelnici adev\u0103ratele crezuri \u015fi sim\u0163\u0103minte. \u00a0\u00a0\u00a0<\/em><\/p>\n

Adev\u0103rul este c\u0103, trec\u00e2nd peste gloria efemer\u0103 a momentului \u2013 de care am avut parte, slav\u0103 Domnului! \u2013, am sim\u0163it \u015fi \u015ftiu mereu c\u0103, dincolo de ceea ce spuneam, dincolo de \u00eent\u00e2mpl\u0103rile relatate, chiar cu un talent fa\u0163\u0103 de care nu-mi reprimam m\u00e2ndria, \u00een vie\u0163ile celor care-mi deveneau personaje \u2013 anonimii timpului respectiv, dar \u015fi personalit\u0103\u0163i veritabile ale acestuia \u2013 exista \u015fi un altceva<\/em><\/strong>, pe care-l intuiam, ba chiar \u00eel \u015fi p\u0103trundeam, dar care nu putea fi rostit pe de-a-ntregul. Acel altceva<\/em><\/strong> provenea din prorpiile-mi supozi\u0163ii, din vorbe cu \u00een\u0163elesuri \u00eence\u0163o\u015fate, din fulgurante \u00eentrez\u0103riri ale unor zone \u00eentunecoase, \u00eenchise-n misterul tr\u0103irii pe care fiecare ni-l purt\u0103m prin lume, ca pe o necesar\u0103 umbr\u0103, pe care doar bezna ori soarele b\u0103t\u00e2ndu-ne-n cre\u015ftet o pot ascunde sau ne-o a\u015feaz\u0103 sub t\u0103lpi.<\/p>\n

Astfel, am r\u0103mas la nivelul declarativ \u015fi descripriv al reportajului \u2013 ceea ce mi s-a p\u0103rut, sau am dorit s\u0103 accept asta, f\u0103r\u0103 a fi, l\u0103untric, pe deplin convins,\u00a0 a-i reprezenta veritabila natur\u0103 \u2013 dup\u0103 modelul poetizant al lui Geo Bogza sau dup\u0103 acela investigatoriu regizat de Brunea-Fox, dar mereu \u00een minte cu \u015foapta d\u0103t\u0103toare de speran\u0163\u0103 a lui Vinea: Cineva face act de mare scriitor produc\u00e2nd foarte bun\u0103 gazet\u0103rie. Un articol de ziar devine fapt literar mul\u0163umit\u0103 stilului, ideilor expuse \u015fi originalit\u0103\u0163ii expunerii. <\/em>A\u015fa \u00eenc\u00e2t orice eventuale profunzimi, chiar dac\u0103 sesizate sensibil, au r\u0103mas la poarta acestei viziuni \u00eentruc\u00e2tva maniheiste. A\u015fa cum \u015fi scrierile mele au r\u0103mas, cumva, la poarta literaturii, sprijindu-i doar, c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd, grilajul iluzoriu, prin care priveam fascinat, precum Gavrilescu, la umbra din gr\u0103dina \u201e\u0163ig\u0103ncilor\u201d, ap\u0103sat de canicula inadecv\u0103rii sale \u015fi de blestemul ne\u00een\u0163elegerii jocurilor profunde ale vie\u0163ii, \u00een fa\u0163a\u00a0\u00a0 c\u0103rora se trezise ca un simplu martor, neini\u0163iat, ci numai logoreic.<\/p>\n

X<\/p>\n

S-au scurs, iat\u0103, peste patru decenii de c\u00e2nd, student fiind, am parcurs, cum am putut, \u00eentr-o singur\u0103 noapte \u2013 cartea era foarte rar\u0103, de\u015fi ap\u0103ruse \u00een BPT, \u015fi circula cu o incredibil\u0103 iu\u0163eal\u0103 \u2013, capodopera lui Gabriel Garcia Marquez \u201eUn veac de singur\u0103tate\u201d, cea despre care se spune, cu \u00eendrept\u0103\u0163ire, cred, c\u0103 \u201eeste prima oper\u0103 literar\u0103, de la Cartea Facerii \u00eencoace, care ar trebui citit\u0103 de \u00eentreaga omenire\u201d. Dar asta decreta tot superficiala, efemera pres\u0103, mai exact \u201eNew York Times\u201d-ul condus, pe atunci, de un gazetar pur-s\u00e2nge, de\u0163in\u0103tor al Premiului Pulitzer \u2013 A. M. Rosenthal, plecat nu demult dintre vii, la 84 de ani.<\/p>\n

Am suferit \u00een acea noapte \u2013 folosesc cli\u015feul obi\u015fnuit \u00een asemenea cazuri de excep\u0163ie \u2013 un \u015foc veritabil, electrocutant. Pentru mine, cel de-atunci, cartea, marea carte a lui Marquez, era un reportaj. Reportajul perfect. Mi s-a f\u0103cut, brusc, ru\u015fine de ceea ce \u00eencredin\u0163asem p\u00e2n\u0103 atunci tiparului \u2013 pu\u0163in, ce-i drept, dar \u015fi, premonitoriu, de ce voi putea produce \u00een continuare. Am azv\u00e2rlit volumul ca pe-un stupriu diavolesc. Dar amintirea lui a continuat s\u0103-mi otr\u0103veasc\u0103 inima \u015fi s\u00e2ngele circul\u00e2nd prin m\u00e2na cu care scriam.<\/p>\n

M-am ferit mul\u0163i ani de re\u00eent\u00e2lnirea cu acea lume, cu acel Macondo al\u0103tur\u00e2nd, \u00eentr-o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare letal\u0103, miraculosul, fantasticul, misteriosul, fabulosul, monstruosul \u2013 tot at\u00e2tea categorii estetice fascinante, materializate \u00eentr-o singur\u0103 nara\u0163iune pleznind, ca via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi \u2013 cea cu care ia contact \u015fi reportarul \u2013 de lumin\u0103 \u015fi otrav\u0103, de iubire \u015fi moarte, de ne\u00een\u0163elesuri \u015fi adev\u0103ruri perdeluind totul cu serafic\u0103 transparen\u0163\u0103.<\/p>\n

Am mai \u00een\u0163eles, tot \u00een acea noapte, \u00eentr-o clip\u0103-ghilotin\u0103, c\u0103 orice mister se na\u015fte dintr-o realitate privit\u0103 piezi\u015f, a\u015fa cum fantasmele se nutresc din ambiguizarea perspectivei. \u015ei am decis revenirea la un soi anum de reportaj. Ca nou n\u0103scut pe aceast\u0103 planet\u0103 iluzorie. Cu nedisimulat\u0103 spaim\u0103.<\/p>\n

Reporterul b\u0103tr\u00e2n din mine a murit. Iar mortul, spre a se izb\u0103vi \u015fi \u00eennoi, condamn\u0103 via\u0163a, dac\u0103 n-o blesteam\u0103, chiar.)<\/p>\n

 <\/p>\n

Acela\u015fi lucru, precum \u00een cazul scrisului, s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu lectura. Care, la mine, nu e doar un viciu: e un lux. Mi-a fost teribil de greu s\u0103 pactizez cu marii scriitori. E simplu, uneori, cu Makine sau Kadare, dar e infernal, imposibil de-a dreptul, cu Thomas Mann, Boll ori McEwan.<\/p>\n

Exerci\u0163iul lecturii, mai cu seam\u0103 empatetice, e dur din cale-afar\u0103. Po\u0163i fi, \u00eentr-un exerci\u0163iu de imagina\u0163ie, M\u00e2\u015fkin sau Raskolnikov, dar a-i re\u00eentrupa e trudnic. Nu \u015fi \u00eentrutotul imposibil. Str\u0103duindu-te, po\u0163i naviga pe site-urile lor, dar nicic\u00e2nd nu-i vei putea suplini.<\/p>\n

x<\/p>\n

Literatura se \u00een\u0163elege cu adev\u0103rat atunci \u2013 \u015fi numai atunci \u2013 c\u00e2nd ajungi s\u0103 literaturizezi jur-\u00eemprejurul. C\u00e2nd partenerii de conversa\u0163ie devin personaje literare \u2013 juc\u0103tori sau idio\u0163i, ca la Dostoievski, \u00eengeri sau demoni. Se poate \u00een\u0163elege din asta c\u0103 necunosc\u0103torul de literatur\u0103 (ceea ce-l face s\u0103 fie un novice<\/em> nociv<\/em> \u00eentr-ale trudniciei c\u0103r\u0103rii propriei vie\u0163i pe o spinare t\u0103b\u0103cit\u0103) e necunosc\u0103tor de via\u0163\u0103 \u015fi are tot dreptul la grabnic\u0103 sau mai \u00eent\u00e2rziat\u0103 sinucidere.<\/p>\n

x<\/p>\n

Ideea de a domina Vorba, de-o \u0163i-o subjuga; de-a cuceri Geneza, plecat\u0103 din Cuv\u00e2nt. Acesta cred c\u0103 este orgoliul suprem, \u0163inta final\u0103, de neatins dec\u00e2t \u00een absolut. Po\u0163i fi pedepsit \u2013 \u015fi chiar e\u015fti \u00een tine \u2013 pentru asemenea trufie.<\/p>\n

S\u0103 te apleci \u00een fa\u0163a c\u0103r\u0163ii \u2013 ce sf\u00e2nt\u0103 umilin\u0163\u0103 \u00een raport cu treb\u0103luirea Cosmosului prin tine! S\u0103 intri cu toat\u0103 fiin\u0163a-ntr-o carte \u2013 ce nebunie lucid\u0103!<\/p>\n

x<\/p>\n

De c\u00e2te ori ajung la cap\u0103tul unei lecturi m\u0103 g\u00e2ndesc la prietenii mei \u2013 pu\u0163ini, c\u00e2\u0163i vor fi fiind \u2013 \u015fi la singura-mi dragoste. I-a\u015f dori d\u0103rui\u0163i cu tot ce-a \u00eenc\u0103put \u00een mine. Domina\u0163ia, dictatura cuv\u00e2ntului asupra mea e total\u0103. E viol, c\u0103ruia m\u0103 predau supus.<\/p>\n

\u015etiu, dintr-o via\u0163\u0103 tr\u0103it\u0103-n voroav\u0103, c\u0103 expresia dorit\u0103 nu se-ntrupeaz\u0103 a\u015fa cum ai voi-o. C\u0103 nu-i dec\u00e2t o aproximare a speran\u0163ei de-a zice. De aceea suspin mai mereu asupra cuvintelor, pe care le-a\u015f dori st\u0103p\u00e2nite.<\/p>\n

x<\/p>\n

Deopotriv\u0103 despot \u015fi str\u0103in mie, \u00eemi sunt, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, sclav. \u015ei asta doar pentru c\u0103 zicerea nu ascult\u0103 de mine. Atunci c\u00e2nd o supun, arar, f\u0103c\u00e2ndu-mi-o p\u0103rta\u015f\u0103, am sentimentul de cuceritor al lumii. N-am ajuns \u00eenc\u0103 acolo, dec\u00e2t \u00een dragi halucin\u0103ri, dar asta-i tot ce mi-a\u015f dori.<\/p>\n

x<\/p>\n

Doamnelor \u015fi domnilor (domni\u015foarele r\u0103m\u00e2n o iluzie dulce),<\/p>\n

m\u0103 rog vou\u0103 s\u0103 ajung vreodat\u0103 domnitor peste propriile-mi cuvinte. V\u0103 voi d\u0103rui, atunci, sarmale din substantive p\u0103stoase, fiertur\u0103 picant\u0103 de verbe \u015fi dulce\u0163uri de adjective amirosind a nectar.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eens\u0103, mai ave\u0163i a r\u0103bada de foame.<\/p>\n

\"Share<\/a>