Mi-e sufletul egal
câteodată
ca marea odihnind în ilustrată
Iubitei chiar zadarnic o trimit
căci ea nu descifrează-n colorit
furtunile ce-au dărâmat corăbii
ori soarele
mereu brăzdat de săbii
spectaculosul salt ce-l fac delfinii
cutremurând clepsidrele luminii
Mi-o-nchipui
aşadar
câteodată
cum stă pe terasă-n ilustrată
crezând că omu-acela-nsigurat
îmi seamănă
Sunt eu cu-adevarat
Şi urmăreşte insul solitar
Se reazămă de-un gând
ori de-un pahar
pe când în jur perechile dansează
În fantezia mea
şi în somn trează
strâng stelele şi iar le pun la loc
Ejocul poeziei
Straniu joc
Aş spune că-s o simplă ilustrată
şi amuzantă
şi adevărată.
Autor: Silvana Gruiţă
